PHARE Project RO-03/IB/JH/08 « Renforcement de la capacité institutionnelle de la Direction Nationale Anticorruption »

Conferinţa Magistraţilor Europeni
Integritate Instituţională şi Infracţionalitate deosebit de gravă: o abordare europeană

Apelul de la Bucureşti

Corupţia: este greu de găsit un cuvânt care să trezească atâtea reacţii adverse la simpla lui pronunţare, chiar daca a-l defini este o sarcină complexă dat fiind că nu există doar o accepţiune a acestui termen.

În mod tradiţional, actul de corupţie apare atunci când un funcţionar public investit cu o serie de atribuţii pentru a îndeplini o anume sarcină, efectuează activităţi în propriul său beneficiu, activităţi ce periclitează prosperitatea socială şi care prejudiciază interesele publice.

În secolul XXI însă, patologia corupţiei nu este întâlnită doar în sectorul public. Cetăţeanul trebuie să se descurce într-un sistem în care marile sectoare economice (credite, valori şi asigurări) – de care depinde şi de la care îi este imposibil să se sustragă – stabilesc cadrul propice pentru relaţii, acţiuni şi mijloace de obţinere a unor beneficii greu de evitat.

Tehnica de vârf, aplicaţiile IT şi Internetul – centrele financiare off-shore – paradisurile fiscale- jurisdicţiile necooperante şi lipsurile legislative sunt premisele pentru cea mai gravă infracţionalitate, cea care subminează prin existenţa sa nepedepsită, statul social şi democratic de drept până în punctul de a-l distruge. În 1996, magistraţii care au subscris la Manifestul de la Geneva, ne atrăgeau atenţia : « Sumele de bani provenite din fraude pot circula cu mare repeziciune dintr-un cont în altul, dintr-un paradis fiscal în altul, ascunzându-se în spatele societăţilor off-shore, anonime, gestionate de persoane respectabile, generos situate, aşteptând să fie investite mai apoi în afara oricărui control ».

Zece ani mai târziu,

22 de magistraţi din diferite ţări şi organisme europene s-au reunit în cadrul Conferinţei “Integritate Instituţională şi Infracţionalitate Deosebit de Gravă: o Abordare Europeană”, desfăşurată la Bucureşti între 30 octombrie şi 3 noiembrie 2006.
Documentul de faţă este consecinţa generală a mai multor aspecte ce coincid:

Concluziile şedinţelor tematice desfăşurate în fiecare zi, ce au avut loc în cadrul conferinţei;
Munca în cadrul grupurilor de lucru ce au supus discuţiei diferite teme dezbătute în cadrul conferinţei;
Chestionarul elaborat de către organizatorii conferinţei şi care a circulat în rândul participanţilor la acest eveniment;
Contribuţia participanţilor la conţinutul acestui chestionar prin comentariile făcute, prin răspunsurile date şi prin sugestiile înaintate;
Dezbaterile zilnice ce au urmat discursurilor fiecăruia dintre magistraţii prezenţi.

Apelul de la Bucureşti

Caracterul universal al principiului urmăririi infracţiunilor.
Infracţiuni deosebit de grave: nu trebuie afectate de limite de prescripţie mai mici de 10 ani.
Inversarea sarcinii probei în ceea ce priveşte confiscarea bunurilor provenite din infracţiuni deosebit de grave.
Întărirea legislaţiei privind răspundere penală a persoanelor juridice.
Protecţia martorilor, a informatorilor şi prezervarea integrităţii experţilor independenţi ce elaborează rapoarte de expertiză.
Administraţia publică: monitorizare şi transparenţă pentru integritate.
Întărirea legilor ce se referă la finanţarea partidelor politice pentru un sistem mai transparent.
Incompatibilitatea şi conflictul de interese: includerea politicii privind conflictul de interese într-o strategie generală elaborată pentru a preveni şi a combate corupţia.
Mai multe legi şi mai puţine coduri etice (de conduită).
Independenţa/autonomia organelor de anchetă penală: audieri parlamentare
Băncile: protejarea sistemului bancar şi a pieţei de capital.
Loialitatea faţă de instituţiile finaciare
Abuzul de încredere şi scurgerea de informaţii din interior.
Mai multă implicare a autorităţilor statului (bănci centrale, unităţi de inteligenţă financiară) în sistemul financiar: transparenţa şi protecţia sistemului financiar. Extinderea competenţelor unităţilor de inteligenţă financiară ca o întărire a legii având ca scop un plus de eficienţă.
Acceptarea şi dezvoltarea tipologiei infracţionale/definirea legală a “corupţiei în sectorul privat”
Obligaţia operatorilor economici (societăţi de investiţii, companii de asigurări, agenţii de schimb valutar sau de transfer de fonduri, entităţi ipotecare şi mai ales bancare din fiecare ţară, inclusiv sucursale ale băncilor străine situate în altă ţară) de a identifica clienţii – naţionali şi străini- printr-un document original sau copie legalizată a unui document original, păstrând mereu o copie, în caz contrar sancţiunea împotriva băncii fiind aceea de a i se bloca conturile.
Centralizarea informaţiilor bancare.
Magistraţi: formare şi specializare; organisme specializate.
Recrutarea magistraţilor din organismele specializate în funcţie de echitate, merite şi capacitate.
Folosirea noilor tehnici, mai ales în Cercetarea Infracţionalităţii Economice.
Sinergia: magistraţi – ofiţeri de poliţie- experţi.
Autoritatea centrală în cazul unui conflict jurisdicţional şi rolul Eurojust, dar cu o clară definire a regulilor de cooperare internaţională.
Întâlniri periodice ale magistraţilor din diverse ţări.
Instrumente legale clare şi crearea grupurilor de lucru formate din magistraţi (judecători şi procurori)
O mai bună utilizare a asistenţei acordate de Eurojust şi coordonarea competenţelor în cazurile de investigaţii şi urmăriri transfrontaliere, în cooperare cu EUROPOL şi cu Reţeaua Judiciară Europeană şi o mai bună utilizare a asistenţei şi investigaţiilor întreprinse de OLAF în cazuri de fraude UE şi de corupţie în cadrul UE.
Autocritica: ce putem să facem şi să nu facem şi de ce nu facem? O atitudine mai activă şi mai conştientă în ceea ce priveşte funcţia socială a magistratului (efectul muncii magistratului în societate).
Responsabilizarea mass-media şi furnizarea informaţiilor atunci când este posibil (la decizia organului de anchetă).
Media: magistraţii ar trebui să se adapteze la noul scenariu în care mass media are un rol fundamental, oferit de funcţia sa democratică. Privind din această perspectivă, putem afirma că hotărârile judecătoreşti sunt din ce în ce mai mult interconectate, au o mai mare consecinţă asupra politicii statului şi asupra întregii societăţi, fapt ce explică nu doar interesul deosebit al opiniei publice şi al media, ci şi faptul că nu există nicio logică potrivit căreia procesul să se ascundă în spatele principiului de independenţă pentru a nu explica temeiurile şi motivele unei hotărâri.