ORDIN NR. 22
din 21.03.2008
pentru aprobarea Strategiei Direcţiei Naţionale Anticorupţie
de comunicare şi relaţionare cu media şi societatea civilă
PROCURORUL ŞEF AL DIRECŢIEI NAŢIONALE ANTICORUPŢIE,
văzând dispoziţiile din Planul de acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi a luptei împotriva corupţiei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1346/2007,
având în vedere prevederile Ordinului procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie nr. 3/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru realizarea prevederilor din Planul de acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi a luptei împotriva corupţiei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1346/2007,
în temeiul art. 3 alin.(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 85 din Legea nr. 304/2004, republicată,
emite prezentul ordin.
Art. 1 – Se aprobă Strategia Direcţiei Naţionale Anticorupţie de comunicare şi relaţionare cu media şi societatea civilă, prevăzută în anexă, care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2 – Serviciul de studii, resurse umane şi perfecţionare profesională va aduce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.
PROCUROR ŞEF DIRECŢIE
Daniel Marius Morar
Anexă
STRATEGIA DIRECŢIEI NAŢIONALE ANTICORUPŢIE DE COMUNICARE ŞI RELAŢIONARE CU MEDIA ŞI SOCIETATEA CIVILĂ
1. Strategia de comunicare
1.1 Obiectivele şi scopurile comunicării
Principalul scop al Strategiei de comunicare:
Să contribuie la diminuarea corupţiei la nivel mare şi mediu prin creşterea gradului de conştientizare a riscurilor, consecinţelor şi mijloacelor de combatere a corupţiei; să permită o mai bună cunoaştere precum şi schimbarea normelor şi atitudinii publicului român în ceea ce priveşte acest fenomen.
Pentru îndeplinirea scopului principal au fost identificate următoarele obiective:
- 1. Creşterea gradului de conştientizare, înţelegere şi cunoaştere cu privire la rolul şi funcţiile DNA;
- 2. Facilitarea accesului la informaţiile relevante asupra activităţii DNA în cadrul proceselor penale, asigurând nivelul optim de transparenţă fără a periclita bunul mers al anchetelor penale şi cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie;
- 3. Întărirea cooperării inter-instituţionale în sistemul judiciar.
Pentru atingerea obiectivelor menţionate, sunt propuse sarcini concrete pentru o perioadă de trei ani (a se vedea mai jos elaborarea mediului de comunicare extern, inter-instituţional şi intern).
1.2 Mesajul-cheie al comunicării
Principalul mesaj al comunicării DNA va fi următorul:
Toţi cetăţenii vor beneficia ca urmare a diminuării corupţiei la nivel mare şi mediu – orice român are dreptul să locuiască într-o ţară mai democrată şi mai prosperă.
Mesajul specific pentru fiecare grup-ţintă trebuie să fie identificat în funcţie de momentul şi de contextul concret al comunicării.
1.3 Publicul-cheie în realizarea comunicării
Publicul de bază pentru comunicarea externă:
Publicul secundar:
- Reprezentanţii canalelor media;
- Comunitatea instituţională;
- ONG-urile.
Publicul pentru comunicarea inter-instituţională:
- CSM;
- Judecători;
- Procurori;
- Purtători de cuvânt.
Publicul pentru comunicare internă:
- Procurorii DNA;
- Ofiţerii de poliţie, grefierii, specialiştii şi alte categorii de personal din cadrul DNA;
- Serviciile teritoriale.
| 1.4 Publicul ţintă în funcţie de importanţă | Canalul de comunicare preferat/adecvat |
|---|
| Publicul general: | |
| Populaţia din mediul urban | Presa naţională, televiziunea, radioul |
| Populaţia din mediul rural | Canalele media locale, televiziunea, radioul |
| Tinerii | Televiziunea, radioul, portalurile de Internet, materialele tipărite (în instituţiile cu specific educaţional) |
| Media: | |
| Televiziunea naţională | Declaraţii de presă, comunicate de presă, interviuri |
| Radioul naţional | Declaraţii de presă, comunicate de presă, interviuri |
| Presa zilnică | Comunicate de presă, interviuri |
| Presa specializată | Interviuri |
| Agenţiile de ştiri | Comunicate de presă, răspunsuri la solicitări |
| Media locală/regională | Contacte cu Serviciile teritoriale, comunicate de presă |
| Presa străină | Comunicate de presă, pagina Internet, interviuri |
| Comunitatea instituţională: | |
| Guvern | Pagina Internet |
| Parlament | Pagina Internet |
| Preşedinţia | Pagina Internet |
| Ministerul Justiţiei | Comunicate, pagina Internet |
| Instituţiile europene | Pagina Internet |
| ONG-urile: | Comunicarea interpersonală, materialele tipărite |
| Sectorul juridic: | |
| CSM | Comunicarea interpersonală, comunicate de presă |
| Judecători | Comunicarea interpersonală |
| Procurori | Comunicarea interpersonală |
| Purtători de cuvânt | Comunicarea interpersonală, comunicate de presă |
2. Elaborarea comunicării publice externe
2.1 Relaţiile media
Activitatea DNA prezintă un interes ridicat pentru mass media şi pentru opinia publică. Prin urmare, principalul canal de comunicare utilizat pentru transmiterea mesajului către publicul general este reprezentat de mass media. Aşadar, este esenţial pentru DNA cunoaşterea caracteristicilor media, identificarea şi înţelegerea orizontului de aşteptare al jurnaliştior şi eventualele teme susceptibile a suscita interesul mass media.
Analiza media este importantă din punctul de vedere al procesului de comunicare. Prin definiţie, media reprezintă vectorul cheie în asigurarea transparenţei. În România, media este una dintre cele mai puternice forţe de opoziţie care poate determina reacţii, atitudini la nivel politic. Mass media ar trebui privită şi analizată din perspectivă critică, asemeni oricărei alte puteri. A nu se interpreta că mass media este considerată o forţă antagonică, având interese divergente faţă de instituţiile publice. Pornind de la premisa bunei credinţe a instituţiilor mass media, din perspectiva binelui public, interesele unei instituţii cum este DNA, teoretic, coincid cu cele ale jurnaliştilor. În absenţa unei legi a presei, s-a încercat configurarea unui Cod etic al jurnalistului care impune un set de regulii de conduită fără a stabili un regim clar punitiv în caz de nerespectare. Domeniul audiovizualului este reglementat de Legea Audiovizualului adoptată în 1992, Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA), înfiinţat în 1990, fiind ca singurul organ de control a posturilor TV şi al staţiilor de radio din România.
Dreptul la informare este recunoscut de către Constituţia României, de Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, care obligă instituţiile guvernamentale să comunice orice informaţie de interes public. Defăimarea şi calomnia au fost dezincriminate.
Posturile publice beneficiază de sprijin prin intermediul unei taxe de licenţă, de bani de la bugetul statului şi din publicitate. Nu există subvenţii guvernamentale pentru presa scrisă sau audio-vizuală privată.
România are multe coduri diferite de etică profesională dezvoltate de diverse organizaţii şi asociaţii. Comunitatea jurnalistică a demarat în 2005 o serie de dezbateri pentru adoptarea unui cod unic, dar s-a avansat puţin în această direcţie. Codurile cele mai importante care există în acest moment sunt codurile adoptate prin Convenţia Organizaţiilor de Media (COM) şi de Clubul Român de Presă (CRP). În 2006, a fost impus un cod etic, ca anexă la contractul colectiv pentru industria media, semnat între un sindicat şi câteva asociaţii de deţinători de trusturi dar, până în prezent, acest lucru a avut un impact scăzut asupra profesiei de ziarist. Nu există un organ global de auto-control care să sancţioneze practicile necinstite.
Luând în considerare toate aceste aspecte, comunicarea DNA este proactivă, adică jurnaliştii sunt informaţi în mod constant, chiar fără să solicite ei acest lucru, despre lucrurile şi situaţiile considerate a fi de interes public.
Inerenta scurgere de informaţii duce adesea la anumite situaţii tensionate între reprezentanţii mass media şi biroul de informaţii/managementul instituţiei. Procedura de lucru a DNA, stabilită la nivel intern, cu privire la comunicarea cu mass media prezintă un risc scăzut pentru scurgerea de informaţii din interior.
Dar, pe de altă parte, DNA nu poate controla împrejurările ca informaţia care nu e menită a fi dată publicităţii şi care ţine de investigaţie, să se scurgă către media chiar de la persoane direct implicate în această investigaţie (persoanele care depun sesizările, părţile lezate, apărătorii acestora, martorii chemaţi pentru audieri etc.) sau de la persoane venind din alte instituţii care, în temeiul atribuţiilor legale pe care le au, cunosc anumite aspecte ale investigaţiei.
Adesea, Biroului de informaţii al DNA i se cere să confirme sau să infirme astfel de ştiri. Acest lucru nu este întotdeauna posibil datorită caracterului investigaţiei, ţinând cont de faptul că, în conformitate cu articolul 290 din Codul de Procedură Penală, singura fază a procesului penal care este, potrivit legii, de interes public, o reprezintă momentul când dosarul este trimis în instanţă.
Luând în considerare necesitatea asigurării unui mesaj coerent, unitar şi echilibrat, este recomandabilă aplicarea principiului “a vorbi cu o singură voce”. Mesajele sunt transmise de Procurorul-şef al DNA sau, în funcţie de situaţie, de către procurorul-şef adjunct, direct sau prin intermediul Biroului de informare şi relaţii publice, de către purtătorul de cuvânt. Cea din urmă situaţie este posibilă doar după ce purtătorul de cuvânt primeşte, în scris sau telefonic, aprobarea conducerii DNA. Răspunsurile solicitate de reprezentanţii media în baza Legii 544 /2001 sunt furnizate de către Biroul de informare şi relaţii publice, iar răspunsurile solicitate de cetăţeni sunt furnizate de un procuror numit de conducerea DNA.
Mass media din România: există o listă cu jurnaliştii acreditaţi, listă care cuprinde numele jurnalistului, publicaţia, adresa de e-mail, telefonul sau numărul de fax; luând în considerare caracterul dinamic al pieţei media, lista cu jurnaliştii acreditaţi este reînnoită în mod constant. Pentru dezvoltarea pe viitor, este esenţială realizarea unei baze de date (minimale), la nivelul fiecărui Serviciu Teritorial Anticorupţie.
Instituţiile media din străinătate: integrarea României în Uniunea Europeană a crescut major interesul mass media din străinătate, în special a celei europene, interes care a avut repercusiuni şi asupra activităţii DNA. Ca răspuns, începând cu anul 2006, a fost realizată şi versiunea în limba engleză a paginii de Internet, comunicatele de presă fiind redactate şi în limba engleză şi postate pe pagina de Internet a instituţiei chiar în ziua emiterii sau în cel mai scurt timp posibil.
Relaţiile cu instituţiile mass media sunt realizate prin intermediul comunicatelor de presă (distribuite prin e-mail şi pe site), declaraţii de presă, conferinţe de presă, interviuri, răspunsuri telefonice şi atunci când este cazul, drept la replică. Conţinutul, limbajul, prezentarea, structura şi stilul folosite în materialele informative trebuie utilizate astfel încât materialul să poată fi citit şi înţeles de fiecare persoană căreia i se adresează. Este încurajată diversificarea activităţilor în relaţiile cu media.
Comunicatele de presă:
- Sinteze rechizitoriu: distribuite în mod regulat, acestea constau într-un rezumat al rechizitoriului emis în ziua în care dosarul a fost trimis la instanţă. Pentru consultarea rechizitoriilor, jurnaliştii sunt îndrumaţi către instanţă unde rechizitoriile devin documente publice;
- Buletine lunare: la sfârşitul lunii este emis un comunicat de presă care conţine rezumatele rechizitoriilor considerate a avea un impact mai redus;
- Reţineri sau arestări, după caz;
- Clarificări în situaţiile în care este nevoie de explicaţii (în mod excepţional);
- Destituri sau numiri în posturi de conducere;
- Organizarea unor activităţi la care presa are acces.
Declaraţiile de presă: făcute de purtătorul de cuvânt sau de Procurorul-şef, atunci când situaţia o cere.
Interviurile: Procurorul-şef, la cerere sau din iniţiativă proprie, în mass media din România sau din străinătate.
Conferinţele de presă: cu ocazia prezentării datelor de bilanţ privind activitatea instituţiei, atunci când este nevoie de clarificări, reacţii, în situaţia în care nu este posibilă transmiterea acestora prin altă modalitate
Dreptul la replică: atunci când apar informaţii eronate, însă este nevoie de precauţie, luând în considerare riscul retransmiterii unui subiect nedorit.
Stabilirea unei comunicări directe a Serviciilor Teritoriale Anticorupţie cu mass media (nu doar cea mediată de Biroul de informaţii şi relaţii publice) ar spori, în ochii presei, credibilitatea asociată cu ideea de accesibilitate. În funcţie de situaţie, atribuţiile comunicatorului pot fi delegate unei alte persoane din cadrul serviciului, care are abilităţi de comunicare.
Comunicarea directă între Serviciile Teritoriale Anticorupţie şi mass media poate reprezenta următoarele:
- răspunsuri la solicitări făcute în baza Legii 544/2001;
- disponibilitatea de a răspunde la telefon;
- mediatizarea comunicatelor de presă la nivel local (elaborate de Biroul de informare), ceea ce implică existenţa unei liste de distribuţie la nivel local.
Delegarea competenţelor de comunicare cu media către structurile locale se poate realiza doar după realizarea unor seminarii de pregătire profesională privind comunicarea, la care vor participa persoanele desemnate să se ocupe de relaţia cu media, şi la care vor fi prezentate aspecte legate de politicile şi practicile care reprezintă fundamentul unei comunicări optime.
După întărirea structurii de comunicare la nivel teritorial, coordonarea asigurată de Biroul de informaţii şi relaţii publice la nivel central rămâne esenţială pentru păstrarea unui mesaj unitar. Serviciile teritoriale vor elabora comunicate de presă cu privire la investigaţiile îndeplinite de respectivul serviciu.
Metodologia de lucru şi responsabilitatea extinsă pentru comunicarea directă a Serviciilor Teritoriale Anticorupţie cu media urmează să fie stabilită de către conducerea DNA.
2.2. Comunicarea electronică/pagina de Internet
Informaţiile de interes public vor fi în continuare disponibile pe pagina de Internet. Tot acolo se găseşte şi un ghid pentru justiţiabili (care cuprinde formularul pentru plângeri sau denunţuri) şi un formular de sesizare on-line.
Se recomandă acordarea unei mai mari atenţii paginii de Internet, adică o utilizare mai dinamică, ţinând cont că aceasta reprezintă un instrument direct de comunicare care s-ar putea adăuga la comunicarea cu media (cei care nu au posibilitatea de a relua mesajul transmis).
Una dintre recomandările formulate în Strategia de comunicare a Consiliului Superior al Magistraturii şi a sistemului judiciar, adoptată de Direcţia Naţională Anticorupţie, face referire la simularea unor situaţii des întâlnite în relaţia dintre presă şi purtătorii de cuvânt ai instituţiilor. Cel mai bun mod de a prezenta aceste situaţii l-ar reprezenta introducerea unei rubrici „Întrebări Frecvente” plasată într-un loc vizibil pe pagina de Internet. Astfel, ar putea fi prevenite multe situaţii conflictuale şi ar putea fi evitată apelarea la surse neoficiale care, de cele mai multe ori, prejudiciază percepţia publică despre sistem.
Pentru îmbunătăţirea paginii de Internet, ar putea fi luată în considerare întrebarea „Din perspectiva cetăţeanului, cât de accesibile – ca mod de căutare şi de înţelegere - sunt informaţiile referitoare la instituţie?”
În plan local, conectarea cetăţenilor la DNA ar putea fi îmbunătăţită prin individualizarea paginilor, făcându-se referire la Serviciile Teritoriale Anticorupţie printr-o legătură de la pagina principală. Pe site pot fi postate diverse informaţii care să fie în legătură cu pagina-principală: „Informaţi-ne despre corupţie” sau cum poate fi redactată o plângere sau un denunţ şi unde poate fi depus(ă).
2.3. Comunicarea interpersonală/Training-ul
Seminariile, grupurile de lucru, discuţiile, întâlnirile restrânse – toate acestea reprezintă metode de dialog interpersonal care pot fi utilizate pentru a genera anumite convingeri, pentru a consolida încrederea şi reputaţia. Acest tip de comunicare este esenţială pentru grupurile-ţintă cum ar fi ONG-urile, comunitatea instituţională şi publicul intern, care au nevoie de o anumită pregătire profesională şi de împărtăşirea unor experienţe.
Colaborarea cu ONG-urile, în special cu cele care activează în domenii apropiate de sistemul juridic, poate îmbunătăţi rolul mass mediei ca furnizor de informaţii.
Media este interesată de informaţiile care conţin elemente nou-descoperite, frapante, generatoare de conflicte, pe când reprezentanţii ONG-urilor au capacitatea de a propaga informaţia adăugând informaţii şi comentarii competente, care, pe lângă funcţia explicativă, pot asigura reiterarea ştirii şi pot consolida încrederea.
2.4. Informaţiile tipărite
Informaţiile tipărite, cum ar fi broşurile, pliantele, posterele, pot contribui la creşterea gradului de conştientizare, înţelegere şi conştientizare cu privire la rolul şi funcţiile DNA, atât pentru publicul naţional, cât şi pentru cel internaţional. Conţinutul ar trebui să fie unul funcţional – funcţiile şi procedurile DNA; ghid pentru utilizarea paginii de Internet; unde se depune plângerea etc. Ar trebui utilizată şi emblema (logo-ul) instituţiei. Este un mod eficient de a atrage publicul tânăr în scopuri educaţionale – la şcoli, universităţi etc.
2.5. Reacţiile ulterioare
Instrumentele care pot duce la o comunicare simetrică sunt următoarele:
- barometrele de opinie publică realizate cel puţin o dată pe an;
- trecerea în revistă în fiecare zi a articolelor sau materialelor video din mass-media prin intermediul cărora se poate observa percepţia mediei şi se reflectă activitatea DNA;
- analizând informaţiile apărute în media, e posibil să se primească semnale care pot reprezenta baza viitoarelor dosare penale investigate de DNA;
- numerele de telefon şi adresele de e-mail trebuie făcute cunoscute publicului pentru ca acesta să se poată informa despre faptele care sunt de competenţa DNA;
- pe pagina de Internet trebuie postate informaţii cu privire la formularul de sesizare.
Toate aceste instrumente au fost deja utilizate la nivelul DNA pentru a se testa modul în care opinia publică reacţionează la activităţile întreprinse de DNA. Au fost situaţii în care procurorii au început ancheta penală ca urmare a articolelor apărute în presă sau a materialelor TV, ulterior dosarul fiind trimis în instanţă.
3. Elaborarea comunicării inter-instituţionale
Pentru elaborarea unor practici şi politici de comunicare, cât mai armonizate, este necesară stabilirea unui mediu în care să fie coordonată comunicarea inter-instituţională. Până în acest moment, comunicarea cu alte instituţii s-a făcut pe cazuri concrete, atunci când situaţia impunea acest lucru.
Toate materialele informative direcţionate către media sunt, de asemenea, trimise instituţiilor care interacţionează în mod frecvent cu DNA-ul, şi anume Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Suprem al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei.
Ar trebui stabilit un mod comun de înţelegere cu privire la principiul comunicării prin organizarea unor întâlniri între reprezentanţii structurilor din cadrul instanţelor, parchetelor şi ai DNA-ului.
Ar trebui revizuită comunicarea internă între Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul DNA şi cel din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi cu cele din cadrul instanţelor, în sensul stabilirii unui schimb minim de informaţii. Necesitatea a apărut în special datorită multitudinii de cauze trimise de procurori la instanţe care suscită interesul mass mediei, atât în ceea ce priveşte consultarea rechizitoriilor cât şi în aflarea deciziilor instanţelor.
Se recomandă participarea reprezentanţilor acestor instituţii la diferite seminarii, consultări, acţiuni comune. Procurorii sau reprezentanţii instituţiei organizatoare vor informa Biroul de informaţii şi relaţii publice cu privire la acţiunile comune întreprinse în cadrul altor instituţii, care sunt relevante pentru activităţile de comunicare. Şi DNA-ul ar trebui să iniţieze astfel de activităţi.
Pentru a se evita scurgerea de informaţii şi pentru a se menţine caracterul confidenţial al anchetelor pe parcursul desfăşurării anchetei penale, în contextul discutării Strategiei de comunicare a CSM-ului, s-a făcut referire la eventuala semnare a unui protocol cu Ministerul de Interne prin care aceste prevederi vor fi respectate încă din faza când poliţia află de infracţiune. Materializarea propunerii ar aduce avantaje şi DNA.
4. Elaborarea comunicării interne
Angajaţii Biroului de informaţii şi relaţii publice au dreptul de a solicita şi primi informaţii de interes public de la procurori. Pentru a putea realiza acest lucru, ei trebuie să aibă acces la documentele necesare, fiind obligaţi să respecte confidenţialitatea datelor, a informaţiilor care, conform prevederilor legale, nu au caracter public în acel moment.
Procurorii îi informează pe angajaţii Biroului de informaţii şi relaţii publice, în scris sau telefonic, cu privire la acele activităţi care ar putea face obiectul comunicării publice. Şefii de Secţiei sau Procurorii-şefi ai Serviciilor Teritoriale Anticorupţie îl informează pe purtătorul de cuvânt cu privire la finalizarea rechizitoriilor sau a reţinerilor. Asupra situaţiilor în care mediatizarea se face prin intermediul Biroului de informaţii şi relaţii publice sau a Serviciilor Teritoriale Anticorupţie se convine, de comun acord, în urma consultării cu Procurorii-şefi şi cu procurorul şef al DNA.
DNA-ul are o reţea proprie de comunicare de tip intranet, prin intermediul căreia angajaţii au acces total sau parţial la documentele postate pe Intranet, în funcţie de tipul informaţiei, competenţa angajatului şi relevanţa informaţiei pentru specificul activităţii în cadrul instituţiei. Toţi angajaţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, inclusiv cei din cadrul serviciilor teritoriale, au acces la datele redactate de Biroul de informaţii şi relaţii publice, ca urmare a parcurgerii zilnice a presei centrale.
Totuşi, îmbunătăţirea infrastructurii actuale ar putea încuraja o comunicarea mai echilibrată în cadrul DNA.
5. Planul de acţiune 2008 – 2010
| Perioadă | Sarcină | Responsabil |
| 2008-2009 | Întărirea structurii de comunicare la nivel local prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, stabilirea metodologiei şi coordonarea mecanismelor cu centrul pentru extinderea responsabilităţilor, astfel încât să existe o comunicare directă cu media locală de pe raza Serviciilor Teritoriale Anticorupţie | Management-ul DNA, purtătorul de cuvânt, eventuala implicare a ONG |
| 2008-2009 | Îmbunătăţirea paginii de Internet a DNA pentru sprijinirea comunicării directe la nivel local; introducerea secţiunii „Întrebări Frecvente”, oferind informaţii utile despre rolul şi funcţiile DNA | Management-ul DNA şi administratorul paginii de Internet |
| 2009-2010 | Realizarea auditului paginii de Internet a DNA, pentru a putea fi utilizată într-un mod mai dinamic, astfel încât să devină un instrument eficace pentru comunicarea directă | Management-ul DNA şi administratorul paginii de Internet |
| 2008-2010 | Întărirea infrastructurii de comunicare a DNA la nivel central prin consolidarea structurilor existente şi facilitarea continuă a înţelegerii caracteristicilor şi inovaţiilor în cadrul sistemului | Management-ul DNA şi Şeful Biroului de informare şi relaţii publice |
| 2008-2010 | Stabilirea relaţiilor de colaborare cu reprezentanţii societăţii civile interesaţi de problemele de ordin juridic, prin organizarea de întâlniri periodice şi colaborarea în cadrul campaniilor de informare sau participarea la seminarii având ca teme lupta împotriva corupţiei | Serviciul de cooperare internaţională, informare şi relaţii publice |
| 2008-2010 | Contribuţie la crearea unui cadru profesional pentru comunicarea publică a instituţiilor din sistem, ajungând la un acord pe probleme de transparenţă în ceea ce priveşte anchetele penale | Biroul de informare şi relaţii publice în colaborare cu CSM |
| 2008-2009 | Îmbunătăţirea infrastructurii comunicării interne bidirecţionale | Managementul DNA |
| 2008-2010 | Stabilirea de standarde şi diversificarea canalelor de comunicare externă | Biroul de informare şi relaţii publice |
| 2008-2010 | Îmbunătăţirea procesului de evaluare a comunicării creând opţiunea reacţiilor (prin crearea unui proces de comunicare simetrică) | Biroului de informare şi relaţii publice |
| 2009-2019 | Pregătirea, printarea şi distribuirea de materiale relevante care ar contribui la educarea publicului general cu privire la rolul şi activităţile DNA | Urmează a se stabili |
6. Planul de acţiune specific în 2008
| Relaţiile media | Responsabil | Perioadă |
| Conferinţă de presă cu privire la raportul anual al DNA | Purtător de cuvânt
Management | februarie |
| Finalizarea planului şi a Strategiei de comunicare | Purtător de cuvânt
Management | februarie |
| Realizarea unei liste de contact cu media locală | STA | iunie |
| Introducerea comunicatelor de presă “elaborate la nivel local” | STA | septembrie |
| Stabilirea metodologiei de lucru pentru comunicatorii locali | Purtător de cuvânt
Management | iunie |
| Scrisoare către redactorii presei locale | STA | septembrie |
| Actualizarea listei cu media din străinătate | Purtător de cuvânt
Management | mai |
| Introducerea revistei presei zilnice la nivel local | STA | mai |
| Comunicarea pe Internet/electronică | Responsabil | Perioadă |
| Introducerea secţiunii întrebări frecvente (ÎF) | Administratorul paginii de Internet | iunie |
| Dezvoltarea conţinutului paginii web pentru serviciile teritoriale | Administratorul paginii de Internet | septembrie |
| Comunicarea interpersonală/training-ul | Responsabil | Perioadă |
| Participarea la grupuri de lucru pentru implementarea Strategiei de comunicare a CSM | Cu CSM | permanent |
| Seminar de formare profesională pe comunicare pentru serviciile teritoriale | Cu Freedom House România | martie |
| Elaborarea listei cu ONG-urile interesate de probleme de ordin juridic | Purtător de cuvânt | iunie |
| Organizarea unei mese rotunde cu reprezentanţii ONG-urilor | Management | aprilie |
| Organizarea unei întâlniri cu reprezentanţi ai instanţelor, parchetelor etc. | Purtător de cuvânt | octombrie |
| Materiale printate | Responsabil | Perioadă |
| Revizuirea materialelor tipărite deja existente | Management | aprilie |
| Actualizarea ghidului pentru cetăţeni cu privire la raportarea cazurilor de corupţie (Ghidul justiţiabilului) | Management | iunie |
| Realizarea de mape cu emblema instituţiei | Management | aprilie |
Obiectivele proiectului, cadrul instituţional şi legislativ
Proiectul de Twinning UE „Îmbunătăţirea luptei împotriva corupţiei”, subproiectul „Eficacitatea DNA” are ca scop oferirea de asistenţă Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru dezvoltarea şi elaborarea Strategiei de comunicare pentru DNA prin intermediul mecanismelor de coordonare, politicilor coerente şi a modificărilor structurale.
Strategia de comunicare are la bază recomandările propuse de expertul UE pe parcursul celor trei misiuni avute în România şi pe Auditul de comunicare elaborat de şefa Biroului de informare şi relaţii publice a DNA, Livia Săplăcan, care a avut consultări cu personalul reprezentativ cu atribuţii de comunicare.
La elaborarea acestui document, au fost luate în considerare Strategia de comunicare a Consiliului Superior al Magistraturii şi a sistemului juridic, adoptată în decembrie 2007 şi studiul intitulat „General şi particular în formarea purtătorului de cuvânt magistrat”.
Strategia de comunicare a DNA ia în considerare rolul strategic al parchetelor în comunicarea publică a sistemului juridic, aşa cum este formulat în Strategia de Comunicare a CSM şi a sistemului judiciar, adică rolul de lider în informarea publicului cu privire la riscurile asociate cu încălcarea legii, rol care poate fi asumat prin exemple prezentate opiniei publice sau prin mesaje-cheie menite a conduce la un anumit tip de percepţie în rândul publicului şi la sprijin din partea acestuia.
Baza activităţii de comunicare o reprezintă transparenţa actului juridic, accesul fără discriminare al reprezentanţilor media la informaţiile de interes public, respectând drepturile persoanelor implicate în cauză şi desfăşurarea fără obstacole a procesului penal.
Legislaţia actuală şi sistemul privind regulamentul intern care stabilesc cadrul comunicării instituţionale sunt următoarele:
- Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public;
- HG nr. 123/07.02.2002 referitoare la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public;
- OUG nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, cu modificările ulterioare;
- Regulamentul de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aprobat prin Ordinul nr. 2184/C/2006 al Ministerului Justiţiei, capitolul VI;
- Codul Penal şi Codul de Procedură Penală;
- Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date;
- Legea nr. 303/2004 cu privire la Statutul judecătorilor şi al procurorilor;
- Legea nr. 304/2004 privind Organizarea judiciară;
- Ghidul de bune practici pentru cooperarea între instanţe, parchetele de pe lângă acestea şi media, adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 277/2006;
- Recomandarea nr. 13 din 2003 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei;
- HG nr. 1346/2007 cu privire la aprobarea Planului de acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei.
Restricţiile de comunicare impuse de buna desfăşurare a anchetelor şi de respectarea drepturilor părţilor implicate în procesul penal se înscriu între aspectele delicate ale comunicării, susceptibile de a provoca suficiente controverse, fiind percepute uneori ca „lipsă de transparenţă”. În absenţa unor definiţii suficient de precise enunţate de legiuitor (cu referire la Legea nr. 544/2001), interpretarea noţiunii “informaţie de interes public” rămâne la latitudinea instituţiilor care gestionează asemenea tip de informaţii, cu toate consecinţele ulterioare.
Există o structură de comunicare la nivelul DNA-ului cu atribuţii bine stabilite în acest domeniu, aflată în legătură permanentă cu procurorul şef al DNA. Mai mult decât atât, factorii de decizie din cadrul DNA recunosc rolul strategic al comunicării şi încurajează o cultură informaţională.
Statutul purtătorului de cuvânt al DNA este definit în sensul că această poziţie trebuie înţeleasă ca principal instrument pentru îndeplinirea funcţiei manageriale şi nu ca suport pentru funcţiile de management ale organizaţiei. Conform prevederilor articolului 5 paragraful 42 a OUG nr. 43/2002 cu modificările şi completările ulterioare, purtătorul de cuvânt al DNA şi şeful Biroului de informaţii şi relaţii publice sunt una şi aceeaşi persoană. Calificarea profesională a acestuia, după cum se precizează în articolul mai-sus menţionat, poate fi de procuror desemnat de procurorul şef al DNA ori de jurnalist, încadrat ca specialist, numit pe bază de concurs sau de examen. Regulamentul intern stabileşte atribuţiile, responsabilităţile, fişa de post, subordonarea ierarhică, metodele de evaluare, pregătirea necesară pentru a accesa această poziţie, precum şi procesul de recrutare şi numire.
Biroul de informaţii şi relaţii publice mai are ca angajaţi un ofiţer de poliţie şi un grefier care se ocupă de problemele privind comunicarea. Ambele persoane au abilităţi şi experienţă în acest domeniu. O parte din activităţile incluse în sfera comunicării sunt asigurate de alte departamente, în strânsă colaborare cu Biroul de informare şi relaţii publice, de exemplu, actualizarea paginii de Internet, publicarea de materiale de prezentare, organizarea de seminarii,etc.
Potrivit Strategiei CSM, la nivelul instituţiilor centrale (CSM, PÎCCJ şi DNA) se recomandă transformarea Biroului de informaţii şi relaţii publice în compartimente mai complexe – Servicii de comunicare, a căror structură ar trebui să cuprindă atât comunicarea externă, cât şi pe cea internă.
În conformitate cu Ordinul nr.11 din 2003 emis de procurorul general al PNA, dreptul de reprezentare a instituţiei în relaţiile cu mass-media le aparţine şi procurorilor desemnaţi ai serviciilor teritoriale.